„Un asemenea coșmar nu putea bântui decât un poet ca Ion Caraion. Și nu doar o noapte, ci toată viața. Zi de zi. Zi și noapte. Cum viața poetului a fost una de coșmar, poezia sa nu putea fi străbătută decât rareori de o rază de lumină. Când înseninarea se întâmplă, dacă privești mai atent raza respectivă, ea pare mai degrabă lama unui pumnal de pe care sângele nu s-a șters definitiv. Sisif al beznelor, poetul s-a condamnat la a muta putreda cetate, de la temelii, doar-doar, cândva, cetatea va arăta altfel. Читать дальше...