Fenomenul ‘Misokinesia’ afectează 1 din 3 oameni; greu realizezi că ai parte de ceva atât de chinuitor

Conform cercetărilor, senzațiile stresante cauzate de faptul că alții se agită sunt un fenomen psihologic incredibil de comun, care afectează una din trei persoane și poartă numele de ‘Misokinesia’. Observarea cuiva care se agită poate fi deranjantă, enervantă, chiar chinuitoare și, paradoxal, unii oameni își pot da seama foarte greu de acest lucru.

  Numit misokinezie – care înseamnă „ură față de mișcări” – acest fenomen ciudat a fost puțin studiat de oamenii de știință până în ultimii ani, dar a fost observat în contextul unei afecțiuni înrudite, misofonia: o tulburare în care oamenii devin iritați la auzul anumitor sunete repetitive. Potrivit cercetătorilor, misokinezia este oarecum similară, însă factorii declanșatori sunt, în general, mai degrabă vizuali, decât legați de sunet. „Misokinezia este definită ca un răspuns afectiv sau emoțional negativ puternic la vederea mișcărilor mici și repetitive ale altcuiva, cum ar fi să vezi pe cineva care se agită fără minte cu o mână sau un picior”, a explicat o echipă de cercetători, condusă de primul autor și psihologul Sumeet Jaswal, pe atunci la Universitatea British Columbia (UBC) din Canada, într-un studiu publicat în 2021. „Cu toate acestea, în mod surprinzător, cercetarea științifică pe această temă lipsește”, constată cercetătorii.   Misokinesia poate veni ‘la pachet’ cu misofonia Pentru a îmbunătăți înțelegerea fenomenului, Jawal și colegii săi cercetători au efectuat ceea ce au spus că a fost „prima explorare științifică aprofundată” a misokineziei – iar rezultatele indică faptul că sensibilitatea crescută la agitație este ceva cu care un număr mare de oameni trebuie să se confrunte.

Pe parcursul unei serii de experimente care au implicat peste 4 100 de participanți, cercetătorii au măsurat prevalența misokineziei într-un grup de studenți universitari și persoane din populația generală, evaluând impactul pe care l-a avut asupra lor și explorând de ce s-ar putea manifesta senzațiile. „Am constatat că aproximativ o treime a raportat un anumit grad de sensibilitate misokinesia la comportamentele repetitive ale altora, așa cum sunt întâlnite în viața lor de zi cu zi”, au explicat cercetătorii. „Aceste rezultate susțin concluzia că sensibilitatea la misokinezie nu este un fenomen limitat la populațiile clinice, ci, mai degrabă, este o provocare socială de bază și insuficient recunoscută până în prezent, împărtășită de mulți din populația generală, mai largă”. Potrivit analizei, misokinezia merge uneori mână în mână cu sensibilitatea la sunet a misofoniei, dar nu întotdeauna. Fenomenul pare să varieze semnificativ între indivizi, unele persoane raportând doar o sensibilitate scăzută la stimulii de agitație, în timp ce altele se simt foarte afectate. „Acestea sunt afectate negativ din punct de vedere emoțional și experimentează reacții precum furie, anxietate sau frustrare, precum și o plăcere redusă în situațiile sociale, la locul de muncă și în mediile de învățare”, a explicat Todd Handy, psiholog la UBC. „Unii chiar urmăresc mai puține activități sociale din cauza acestei afecțiuni”. Handy a început să cerceteze misokinezia după ce un partener i-a mărturisit că se simte stresată atunci când el se agită (sau oricine altcineva, de altfel).
  De ce găsim agitația atât de enervantă? În cadrul studiului, cercetătorii au efectuat teste pentru a vedea dacă misokinezia oamenilor ar putea proveni dintr-o sensibilitate vizual-atențională crescută, echivalentă cu o incapacitate de a bloca evenimentele care distrag atenția și care au loc în periferia vizuală. Rezultatele primelor experimente nu au fost concludente în această privință, cercetătorii nu au găsit dovezi clare că mecanismele reflexive de atenție vizuală contribuie în mod substanțial la sensibilitatea la misokinezie. Deși suntem încă la începutul explorării de unde ar putea proveni misokinezia la nivel cognitiv, cercetătorii au câteva piste ipotetice pentru cercetările viitoare. „O posibilitate pe care dorim să o explorăm este ca „neuronii lor oglindă” să fie în joc”, a declarat Jaswal, potrivit Science Alert. „Acești neuroni se activează atunci când ne mișcăm, dar se activează și atunci când îi vedem pe alții mișcându-se… De exemplu, atunci când vedeți pe cineva că este rănit, este posibil să tresăriți și voi, deoarece durerea lui este oglindită în propriul creier.”.   Agitație ‘în oglindă’ Prin extensie, este posibil ca persoanele predispuse la misokinezie să empatizeze în mod inconștient cu psihologia celor care se agită. Și nu într-un mod bun. „Un motiv pentru care oamenii se agită este că sunt anxioși sau nervoși, astfel încât, atunci când persoanele care suferă de misokinezie văd pe cineva care se agită, s-ar putea să oglindească acest lucru și să se simtă la rândul lor anxioși sau nervoși”, a declarat Jaswal. În ceea ce privește posibilitatea ca misokinezia să aibă loc cu adevărat, numai cercetările ulterioare asupra fenomenului vor putea spune cu siguranță. Totuși, un lucru este sigur. Din rezultatele observate aici, este clar că acest fenomen neobișnuit este mult mai obișnuit decât ne-am dat seama. „Pentru cei care suferă de misokinezie: nu sunteți singuri”, a declarat Handy. „Provocarea voastră este comună și este reală”.