Țăranu: Rusia lui Putin nu e o abatere, ci revenirea la matricea imperială
Analistul politic și istoricul Anatol Țăranu afirmă că istoria Rusiei nu este doar o relatare a trecutului, ci un instrument de interpretare a prezentului și de anticipare a viitorului, iar tocmai din acest motiv devine periculoasă pentru regimurile autoritare.
Într-o analiză dedicată proiectului „Istoria statului rus”, semnat de Boris Akunin, Anatol Țăranu susține că autorul propune una dintre cele mai incomode lecturi ale trecutului rus din ultimele decenii.
Potrivit istoricului, Akunin nu se limitează la popularizarea istoriei, ci demontează justificările ideologice prin care statul rus și-a legitimat, timp de secole, caracterul autoritar. Îmbinarea deliberată a expunerii istorice cu narațiunea literară – prin povești de aventură plasate în umbra marilor evenimente – scoate în prim-plan destinul individului, nu gloria statului, intrând astfel în contradicție directă cu mitologia oficială rusă.
Anatol Țăranu subliniază că ideea centrală a interpretării lui Akunin este că statalitatea rusă s-a construit ca un sistem hipercentralizat, ostil autonomiilor reale, federalismului și separației puterilor. De la Ivan al III-lea până la Vladimir Putin, logica puterii ar fi rămas aceeași: consolidarea centrului cu prețul libertății și demnității supușilor, indiferent de ideologiile folosite.
În acest context, anul 1917 este interpretat nu ca o alegere între libertate și dictatură, ci între două forme de dictatură. Akunin consideră că Rusia a ales atunci varianta bolșevică, iar evoluțiile actuale reprezintă o deplasare pe același traseu, dar spre dreapta. Perioada putinistă nu ar constitui un „nou curs”, ci o revenire la matricea imperială, incompatibilă cu presa liberă, justiția independentă și autoguvernarea reală.
Istoricul atrage atenția și asupra diferenței dintre liderii autoritari ai Rusiei. În lectura lui Akunin, Stalin a fost un strateg puternic, dar un tactician slab, în timp ce Putin este un tactician abil pe termen scurt, însă urmărește obiective strategice irealizabile sau autodistructive. În opinia sa, Rusia nu va deveni o superputere sub conducerea actuală, ci riscă să-și schimbe dependența de Occident cu una față de China.
Războiul din Ucraina este descris drept un proiect personal al lui Vladimir Putin și un eșec personal, nu o fatalitate istorică. Akunin respinge ideea că agresiunea ar fi o continuare inevitabilă a politicii leniniste și indică drept declanșatori teama de un „scenariu Maidan” în Rusia și viziunea arhaică asupra lumii ca un ansamblu de sfere de influență.
Anatol Țăranu remarcă faptul că influența lui Boris Akunin asupra societății ruse explică reacția dură a autorităților împotriva sa. Într-un stat în care identitatea națională a fost modelată în mare măsură de literatură, o narațiune alternativă despre istorie devine o amenințare politică. Etichetarea scriitorului drept „agent străin” sau „terorist”, precum și condamnarea sa în lipsă, ar confirma, potrivit istoricului, frica puterii față de cuvânt.
În concluzie, Țăranu afirmă că lectura istoriei propusă de Akunin transmite o lecție dură: Rusia nu poate deveni democratică fără a-și schimba radical structura statală. Atâta timp cât va rămâne o construcție hipercentralizată, vecinii săi vor continua să trăiască sub spectrul revanșei imperiale, iar singura contrapondere reală va rămâne solidaritatea democrațiilor și refuzul autoamăgirii istorice.