Germania se află în plin proces de dezindustrializare!

După ce au pierdut energia ieftină din Rusia şi confruntate cu incertitudinea legăturilor sale comerciale cândva profitabile cu China, marile germane se confruntă acum cu o criză legată de un al treilea ingredient din formula sa de succes pe termen lung – relaţiile consensuale din economie, transmite Reuters.

Împreună, liderii industriei, sindicatele şi politicienii din Germania au căutat şi au obţinut, timp de decenii, un acord asupra deciziilor de producţie şi de muncă, care, la rândul lor, au furnizat baza dezvoltării economice postbelice a ţării. Dezindustrializarea a devenit o realitate Ameninţarea Volkswagen de a rupe acest tabu pentru a închide fabrici germane, pentru prima dată, este un test direct pentru a stabili dacă acel model de consens poate supravieţui şi încă poate fujcţiona într-un mediu global pe care unii îl consideră dificil existenţial. Dezindustrializarea are loc în Germania”, a declarat şefa comitetului de întreprindere al Volkswagen, Daniela Cavallo, săptămâna aceasta, cerând soluţii pentru a garanta că ”în viitor vor mai exista locuri de muncă industriale în Germania”. Industria prelucrătoare încă reprezintă 27% din totalul angajărilor din Germania – în scădere faţă de 32% acum 20 de ani, arată cifrele Organizaţiei Internaţionale a Muncii, dar totuşi o pondere mult mai mare decât în ​​majoritatea economiilor avansate. Aproximativ 120.000 dintre cei 200.000 de angajaţi ai mărcii VW se află în Germania.

Aceleaşi structuri consensuale pentru relaţiile de muncă care de-a lungul anilor au cumpărat pacea industrială şi au asigurat siguranţa locului de muncă vor fi acum puse la lucru în negocierile dintre conducere şi sindicate, care urmează să înceapă săptămâna viitoare. Aceste discuţii au loc în timp ce Volkswagen şi alţi giganţi europeni vechi producători de maşini, inclusiv Stellantis şi Renault, se luptă cu costurile ridicate ale forţei de muncă şi energiei, precum şi cu concurenţa crescândă din partea rivalilor asiatici, cu preţuri mai mici, care livrează mai multe maşini în regiune. Faptul că reprezentanţii lucrătorilor au jumătate din voturi în consiliul de supraveghere al VW îngreunează capacitatea conducerii grupului să forţeze închiderile.
Liderii sindicali doresc o soluţie negociată, dar conducerea susţine că amploarea provocărilor înseamnă că trebuie să dea ceva. ”Dacă continuăm aşa, nu vom reuşi transformarea. Este responsabilitatea noastră comună să îmbunătăţim eficienţa costurilor fabricilor germane”, le-a spus directorul financiar Arno Antlitz lucrătorilor de la sediul producătorului auto din Wolfsburg. IG Metall a spus că ar putea lua în considerare trecerea la o săptămână de patru zile ca o alternativă la închideri – o mişcare pusă în aplicare în anii 1990 timp de peste un deceniu, ca parte a unor eforturi anterioare de reducere a costurilor, care au inclus reduceri mai mici ale salariilor. Volkswagen nu a comentat dacă acest lucru ar putea funcţiona în mediul actual. TIMPUL ESTE LIMITAT O componentă separată este ce rol ar trebui să aibă statul. Există o lipsă de investiţii publice pentru a ajuta dezvoltarea pieţelor, a declarat Olaf Lies, ministrul economiei din Saxonia Inferioară, unde se află sediul Volkswagen şi majoritatea fabricilor afectate de încheierea programului de securitate a locurilor de muncă. Landul este, de asemenea, al doilea cel mai mare acţionar al Volkswagen şi deţine două din cele 20 de locuri în consiliul său de supraveghere. ”Acest lucru pune multe companii şi, prin urmare, Germania, ca mediu afaceri, într-o situaţie foarte dificilă”, a declarat Lies pentru Reuters. Acest lucru nu a scăpat de atenţia coaliţiei cancelarului Olaf Scholz de la Berlin. ”Orice are de-a face cu producţia industrială care dispare nu va reveni”, a declarat pentru Reuters o sursă din cadrul coaliţiei. Atât ministrul Economiei, Robert Habeck, cât şi ministrul Finanţelor, Christian Lindner, recunosc că Germania se confruntă cu probleme structurale ca locaţie de afaceri, dar au opinii diferite în ceea ce priveşte ce trebuie făcut – chiar şi în ceea ce priveşte rolul vehiculelor electrice în viitorul Germaniei. În timp ce Habeck – de la Verzii ecologişti – a spus că politicienii trebuie să ofere garanţii de stat pentru a sprijini tranziţia la vehiculele electrice, Lindner – un democrat liber pro-piaţă – a descris săptămâna aceasta ”fixaţia” cu vehiculele electrice drept o greşeală şi a respins măsurile guvernamentale pentru a ajuta sectorul. Coaliţia nepopulară a lui Scholz, ale cărei partide componente tocmai au fost ănvinse de extrema dreaptă în alegerile regionale est-germane, se confruntă cu alegeri generale anul viitor. Planurile Volkswagen exercită presiuni asupra lor pentru a stabili în sfârşit o politică clară, susţin unii. ”Dacă o astfel de putere industrială trebuie într-adevăr să-şi înăsprească programul de austeritate şi să închidă fabrici, este probabil un semnal de alarmă întârziat că măsurile de politică economică luate până acum trebuie crescute semnificativ”, a declarat Carsten Brzeski, şeful global al departamentului macro la ING. Volkswagen nu este singurul care trebuie să ia măsuri de restructurare. Thyssenkrupp, care timp de zeci de ani a evitat o restructurare majoră la divizia sa de oţel din cauza opoziţiei puternice a forţei de muncă, şi-a schimbat tactica. Noul său CEO, Miguel Lopez, s-a îndepărtat de strategia predecesorilor care au menţinut stabile relaţiile cu IG Metall, pentru a cere o reorganizare cuprinzătoare, despre care spune că era de mult aşteptată. De asemenea, gigantul chimic CEO-ul BASF, Markus Kamieth, a declarat că o serie de fabrici au dificultăţi competitive. ”De aceea, trebuie să luăm în considerare şi noi închideri de fabrici”. Deocamdată, totuşi, chiar şi cei care susţin că afacerile germane au întârziat mult identificarea tendinţelor din economia globală şi reacţiiile rapide, insistă că este prea devreme pentru a vorbi despre dispariţia Deutschland AG şi a greilor săi industriali. ”Avem nevoie de idei avansate. VW a mai  supravieţuit unor situaţii dificile înainte”, a spus Christiane Benner, preşedinte al IG Metall la nivel naţional.