1,5 milioane de moldoveni trăiesc în sărăcie totală: Iluzia bunăstării din Chișinău

Cum se explică numărul mare de mașini de lux pe străzile Chișinăului și restaurantele pline, când peste jumătate din populația Moldovei trăiește în sărăcie cruntă? Răspunsul este simplu: o iluzie fabricată, care maschează adevărul crud al societății moldovenești.

60% din populația R. Moldova trăiește în în sărăcie absolută

Datele sunt zdrobitoare. Din cei 2,5 milioane de locuitori ai Moldovei, 1,5 milioane trăiesc în sărăcie totală, luptând zi de zi pentru supraviețuire. Încă 20% dintre moldoveni abia reușesc să se mențină deasupra pragului sărăciei, fără a putea accede la statutul de clasă medie.

În acest peisaj, doar 16% din populație formează clasa medie, iar un infim 4% reprezintă bogații și foarte bogații. Aceștia din urmă sunt cei care ies în evidență prin stilul de viață luxos, concentrat în capitala Chișinău.

Lux prin centrul Chișinăului – sărăcie lucie la periferie

Acele 4% din populație, echivalentul a aproximativ 100.000 de oameni, crează o imagine falsă a prosperității. Mașinile scumpe și restaurantele de lux frecventate de acest grup restrâns sunt doar vârful unui aisberg, în timp ce marea masă a moldovenilor, în special cei din zonele rurale, trăiesc într-o sărăcie profundă și invizibilă pentru cei din capitală.

În contrast, cei 1,5 milioane de oameni din mediul rural își duc viața în condiții greu de imaginat pentru „elita” din Chișinău. Acest dezechilibru între urban și rural alimentează „iluzia bunăstării”, care ascunde adevărul crud: Moldova este o țară unde inegalitatea socială atinge cote alarmante.

Fenomenul „iluziei bunăstării” explică de ce sărăcia este aproape invizibilă în ochii celor privilegiați. Vedem doar bogații pe străzile Chișinăului, dar ignorăm milioanele care trăiesc în sărăcie lucie, în sate uitate de lume.

Această situație este rezultatul politicilor eșuate și al nepăsării clasei politice față de marea majoritate a populației. În timp ce cei 4% privilegiați continuă să prospere, restul țării este lăsat în urmă, care mai devreme sau mai târziu se vă răzbuna pe acest sistem politic.