„Enigma 2.0”. GRU, FSB, SVR și cetățenii moldoveni. Recrutarea pentru operațiuni ruse: cum se „subcontractează” spionajul și violența
Europa a privit mult timp Republica Moldova prin lentila fragilității economice, a polarizării politice și a conflictului înghețat din stânga Nistrului. Dar ultimul dosar comun Chișinău-Kiev arată că vulnerabilitatea moldovenească nu mai este doar o problemă internă, ci una continentală. Ea a devenit un instrument operațional într-o strategie mai largă de război hibrid purtat de Federația Rusă împotriva Ucrainei și, indirect, împotriva Uniunii Europene.
Operațiunea „Enigma 2.0”, anunțată în februarie 2026 de autoritățile din Republica Moldova și Ucraina, a scos la iveală un mecanism îngrijorător, și anume cetățeni moldoveni recrutați pentru a executa asasinate la comandă în Ucraina, în baza unor instrucțiuni atribuite serviciilor ruse de spionaj. Potrivit informațiilor comunicate oficial, gruparea ar fi fost coordonată de un recrutor din Chișinău, care ar fi stabilit contacte cu reprezentanți ai structurilor ruse în timp ce își ispășea pedeapsa într-o închisoare din Rusia. Recruții, cu vârste între 19 și 43 de ani, ar fi fost trimiși în Ucraina sub acoperire, inclusiv sub identitatea de curieri, pentru a colecta informații despre potențiale ținte, precum oficiali, militari, persoane publice, dar și pentru a pregăti eventuale atacuri armate sau cu explozibili. Remunerația promisă ajungea, potrivit unor surse, la zeci de mii de dolari per „misiune”.
Acest caz nu este izolat. În ultimii ani, mai multe investigații din state membre ale Uniunii Europene au indicat implicarea unor cetățeni moldoveni în acțiuni de sabotaj sau vandalism asociate unor interese ruse. În 2025, o instanță din Estonia a condamnat un cetățean moldovean pentru incendierea unui restaurant din Tallinn, stabilind că acesta a acționat „în interesul și în numele” serviciilor speciale ruse, după ce ar fi primit sarcina de la GRU. În Franța, autoritățile au investigat cazuri de graffiti cu simboluri sensibile anti-semite, în care suspecți din R. Moldova ar fi acționat la ordinul unor intermediari conectați la rețele rusești.
EU‑SOCTA 2025 (Europol) arată că rețelele criminale pot opera ca proxy „în serviciul actorilor de amenințare hibridă”, iar online-ul și tehnologiile accelerează recrutarea, comunicarea și finanțarea. Consiliul UE a adoptat, în 2024 și 2025, cadre de sancțiuni dedicate combaterii activităților destabilizatoare atribuite Rusiei, iar pe listele de sancțiuni au apărut și nume legate de facilitarea unor astfel de operațiuni. Acestea includ și un om de afaceri moldovean acuzat că a coordonat trimiterea unor cetățeni moldoveni în Franța (octombrie 2023), implicați în acțiuni cu caracter anti-semit.
Modelul este ușor de recunoscut. Nu mai vorbim despre agenți clasici, infiltrați pe termen lung, cu identități false sofisticate. Vorbim despre o „externalizare” a riscului. Serviciile ruse folosesc rețele criminale, persoane vulnerabile financiar sau cu antecedente penale, migranți sau foști deținuți, pe care îi recrutează rapid, îi instruiesc minimal și îi trimit să execute sarcini punctuale. Comunicarea are loc prin aplicații criptate precum Telegram, plata prin criptomonede sau portofele electronice, iar legătura directă cu structurile statului rus este deliberat fragmentată, pentru a permite negarea plauzibilă.
Pentru Moscova, avantajul este evident, și anume costuri reduse, risc politic scăzut și capacitatea de a genera instabilitate fără a implica direct personal diplomatic sau ofițeri oficiali. Pentru Europa și Occident, însă, consecințele sunt mai grave decât par la prima vedere.
Republica Moldova devine, în acest context, o zonă de tranzit și un rezervor de recrutare. Țara are o diasporă numeroasă, o populație afectată de sărăcie și migrație, un sistem penitenciar vulnerabil și o istorie recentă marcată de tentative de destabilizare politică. Serviciul de Informații și Securitate de la Chișinău a avertizat anterior că sute de persoane ar fi fost instruite în tabere din Rusia sau Balcani pentru a provoca dezordini în masă sau a participa la acțiuni coordonate. Unele condamnări deja pronunțate în instanțele moldovene confirmă existența acestor rețele.
Vulnerabilitatea R. Moldova nu constă doar în lipsa resurselor, ci și în poziția sa geopolitică. Este un stat aflat între Ucraina aflată în război și Uniunea Europeană, cu un conflict separatist nerezolvat în Transnistria și cu influență rusească persistentă în anumite segmente politice și mediatice. În acest mediu, recrutarea devine mai ușoară. Un tânăr fără perspective, un fost deținut, un migrant cu datorii pot fi convinși că execută o „misiune” pentru bani, fără a înțelege implicațiile strategice ale gestului lor.
Pentru Uniunea Europeană, pericolul nu este doar importul unor acte izolate de violență. Este normalizarea ideii că statele pot folosi cetățeni ai unei țări terțe ca instrumente de sabotaj pe teritoriul european. Dacă un incendiu într-un restaurant, un act de vandalism sau un atentat eșuat pot fi prezentate ca simple fapte criminale, fără a se recunoaște dimensiunea lor geopolitică, atunci răspunsul rămâne fragmentar și insuficient.
Avertismentul pentru Europa este clar. Frontiera estică nu mai este doar o linie pe hartă, ci un spațiu de competiție hibridă în care vulnerabilitățile sociale sunt transformate în arme. R. Moldova nu trebuie privită ca o problemă, ci ca un partener esențial în securitatea regională. Sprijinul pentru consolidarea statului de drept, pentru reformarea justiției și pentru întărirea capacităților de investigare financiară, inclusiv în domeniul criptomonedelor, devine o investiție directă în securitatea europeană.
În același timp, Chișinăul trebuie să își asume că lupta nu este doar externă. Prevenția începe în penitenciare, în comunitățile vulnerabile, în educația civică. Recrutarea nu este un accident. Este rezultatul unei combinații între sărăcie, dezinformare și lipsă de perspectivă. Dacă aceste breșe nu sunt închise, ele vor continua să fie exploatate.
Operațiunea „Enigma 2.0” a arătat că cooperarea dintre R. Moldova, Ucraina și statele partenere funcționează. Gruparea a fost destructurată înainte ca planurile să fie duse la capăt. Dar faptul că o astfel de rețea a putut fi construită, cu promisiuni de sute de mii de dolari pentru asasinate la comandă, ar trebui să ridice semne de întrebare la Bruxelles, Berlin sau Paris.
Rusia nu are nevoie să trimită trupe pentru a crea insecuritate în Europa. Uneori, este suficient să exploateze fragilitatea unei societăți vecine și să transforme câțiva cetățeni vulnerabili în executanți ai unei strategii mai mari. Dacă Europa vrea să își protejeze spațiul, trebuie să înțeleagă că securitatea Republicii Moldova este parte integrantă a propriei sale securități.
Altfel, următorul complot „Enigma” s-ar putea să nu mai poată fi dejucat la timp.