Amintirile unui veteran despre războiul de pe Nistru: Am pierdut 34 de oameni

Putea fi evitat războiul de la Nistru din 1992? „Nu cred”, afirmă Mihai Rotari, fost polițist al Comisariatului din Dubăsari și unul dintre apărătorii localității Coșnița în timpul conflictului armat.

Astăzi, la 34 de ani de la conflict, Mihai Rotari spune că localnicii trăiesc într-o zonă de „război înghețat”.

„Tensiunile începuseră cu mult mai devreme”, își amintește veteranul despre cea mai tristă perioadă din viața sa, trăită la doar 31 de ani. Noi nici nu am părăsit teritoriul războiului. Suntem într-o zonă de război înghețat, dincolo ne păzesc forțele de menținere a păcii, dincoace sunt forțele din est – grăniceri, vameși”, afirmă veteranul, care în 1992 era primul șef al postului de Poliție din Coșnița.

Polițistul trimis să asigure ordinea publică în comună s-a trezit peste noapte apărător al Republicii Moldova și al drepturilor fundamentale ale omului, într-o perioadă în care statul nu avea încă o armată bine instruită și dotată.

Mihai Rotari a intrat în organele de drept în 1981, activând la Comisariatul de Poliție din Dubăsari – singurul din regiunea transnistreană care nu a căzut în mâinile separatiștilor, deși polițiștii au fost atacați, sechestrați și intimidați

„Au organizat la Dubăsari miliția lor, avea sectoriști, patrulă-santinelă, unitate de gardă. Primeau ei solicitări de la cetățeni, primeam și noi. Noi însă eram limitați în intervenții, ne urmăreau, dacă mașina de serviciu era prinsă la o chemare, era deteriorată, răsturnată. La un moment dat, văd că nu mai pot să îmi îndeplinesc funcțiile de serviciu, polițiștii sunt căutați, unii sunt prinși, bătuți…”, povestește el.

În acea perioadă a fost instalat postul nr. 9 pe podul de la Dubăsari, funcțional și astăzi.„Ei urmăreau și «vânau» persoane. Erau înarmați, forțe paramilitare, forțe speciale. Intrau cu mașina blindată în sat și împușcau, distrugeau gardurile, casele oamenilor. Găsisem noi o metodă și parcă îi oprisem să nu mai împuște”, își amintește veteranul.

Cel mai tragic moment pentru comunitate a avut loc în noaptea de 13 spre 14 martie 1992, când forțele secesioniste au atacat postul de Poliție din Coșnița.

„Era postul de Poliție, comandat de Ghenadie Vasilița, format din șase persoane. Au venit la uzina de conserve să verifice un alt post de Poliție. În acel moment au fost atacați de gardiști, care erau pregătiți. Atunci am auzit pentru prima dată de dispozitive de vedere pe timp de noapte, folosite de gardiști. A fost ucis șoferul meu, Nicolae Sotnicenco, țintit cu luneta. Ghenadie Vasilița a fost rănit, Nicolae Cibotari a fost rănit și a rămas în cărucior pe viață, alți doi polițiști au fost luați prizonieri”, relatează Rotari.

Potrivit acestuia, atacatorii intenționau să însceneze o provocare, folosind mașina Poliției pentru a crea impresia că forțele moldovenești au inițiat atacul.

„Nu au putut porni mașina, pentru că era setată astfel încât nimeni să nu o poată lua. Au răsturnat-o. Acolo i-am găsit pe Nicolae Cibotari și pe Nicolae Sotnicenco, ucis”, spune veteranul, cu vocea tremurândă.

Pe 14 martie, forțele moldovenești au lansat o operațiune de eliberare.

„Am trecut peste Nistru cu două BTR-uri și până seara i-am distrus, i-am atacat pe toți. Am primit ajutor de la Batalionul nr. 1, nr. 6, comisariatele din Nisporeni și Hâncești. Frontul l-am format noi. Eram puțin dotați, nu aveam armament, nu ne prea credeau cei aflați la putere. Luptele au fost crâncene. Am pierdut 34 de oameni”, afirmă Mihai Rotari.

Astăzi, oamenii din Coșnița trăiesc între posturi militare și vamale.

„Noi nici nu am părăsit teritoriul războiului. Numai forțele ruse de menținere a păcii au dreptul să fie cu automatele încărcate. Au împușcat într-o mașină poloneză, într-una germană, băștinași de-ai noștri au decedat. Pe Pisari l-au împușcat, chipurile că nu s-a oprit la semne”, spune veteranul.

El face referire la acordul din 1992 dintre Mircea Snegur și Boris Elțîn și la reinstituirea postului nr. 9 la capul de pod Coșnița.

„Vrem reintegrare, dar cum unim malurile dacă stăm cu posturi care nu trebuie? Veniți la patru dimineața și vedeți cum merg mașinile din Transnistria spre Chișinău la lucru. Nu îi atacă nimeni”, subliniază el.

Mihai Rotari este președinte al Asociației Veteranilor Războiului de la Nistru „Platoul Coșnița”. El susține că ar fi necesară construcția unui pod peste Nistru, la Cocieri, pentru a evita izolarea satului atunci când bacul nu circulă.

„Ei trebuie să treacă 13 posturi până ajung la Chișinău”, spune veteranul.

Coșnița, o localitate gospodărească, cu străzi curate și gospodării îngrijite, păstrează în centrul satului un monument dedicat eroilor căzuți în Războiul pentru Independența Republicii Moldova.

„Ultimele alegeri au arătat că partea transnistreană a votat pentru aderare la UE. Majoritatea sunt pentru integrare europeană, au copii plecați peste hotare, au văzut bunăstarea Uniunii Europene”, afirmă Mihai Rotari.

Pe 14 martie, la Coșnița va fi organizat un eveniment de amploare în memoria eroilor căzuți în atacul din 1992.