Dumitru CRUDU // O eșarfă uitată, la primărie

Că și-a pierdut umbrela i-a devenit clar, după ce şi-a deschis ușa biroului său de la primărie, și și-a învârtit ochii prin încăpere. Nu era. Spera să o descopere în cabinetul său, pe pervaz sau în vreun ungher, sau oriunde altundeva, dar nu era nicăieri. A simțit că i se prăbușește tavanul în cap. Colegii săi o văzuseră ieri, dar nu și azi, ceea ce însemna că o fi plecat de la servici cu ea, dar şi-a uitat-o undeva pe drum. Unde oare a mai fost ieri? La bancă să-și plătească facturile, la farmacie să-și cumpere un unguent și la magazinul din spatele blocului lor, ca să cumpere lapte, pâine și mere. Spera să și-o fi uitat în unul din locurile astea, pentru că nevastă-sa i-a spus clar că, dacă nu o găsește, poate să nu se mai întoarcă acasă.